Ana Maria Brânză, fostă scrimeră română specializată pe spadă, a fost prezentă în weekend la Focșani, unde Asociația Profesorilor de Educație Fizică și Sport din Vrancea și Inspectoratul Școlar Județean Vrancea, cu sprijinul Consiliului Județean Vrancea, a organizat simpozionul internațional „Premise științifice, inovație și creativitate în domeniul educației fizice și sportului”, parte a proiectului educațional „Vrancea în mișcare”.
Fosta vicecampioană olimpică la Jocurile Olimpice de vară din 2008 de la Beijing și 2020 de la Tokyo, campioană olimpică pe echipe la ediție din 2016 de la Rio de Janeiro, de trei ori campioană mondială și de șapte ori campioană europeană, a revenit cu drag în orașul despre care spune că face parte din copilăria sa, mărturisind că a fost încântată să facă „că acești oameni formează o echipă și chiar dacă resursele sunt limitate reușesc să aducă zâmbete pe fețele copiilor prin joacă și mișcare”.
Citatul provine dintr-o postare de pe pagina de Facebook a focșănencei:
„După ani și ani am revenit la Focșani, orașul care a fost parte din copilăria mea. De această dată am fost invitată la întâlnirea profesorilor de educație fizică și sport din județul Vrancea, pe care îi felicit sincer pentru activitatea lor. Sportul este o “meserie” pe care o practici în fiecare zi cu aceeași pasiune și determinare, altfel nu are cum să iasă.
Robert Andrei Năstasie a prezentat programul de educație non-formală Ora Lui Robert despre care v-am mai povestit și sperăm ca anul viitor să adăugăm și alte orașe pe harta bucuriei. De ce nu chiar Focșani, locul în care s-a “născut” proiectul?!
Am exploatat la maxim cele (aproape) două zile, așa că am transformat vizita într-un adevărat maraton. Însă am găsit vreme și, mulțumită domnului director Sorin Frâncu, am avut ocazia să ne bucurăm de un tur ghidat și o mulțime de povești la Teatrul Focsani Teatrul Focsani.
Apoi am avut răgaz doar câteva minute cât să mă pierd într-un monolog al doamnei Paula Grosu, dar am lăsat în urmă spectaculoasa clădire a Teatrului Municipal “Maior Gheorghe Pastia” cu promisiunea că voi reveni într-o bună zi pentru o reprezentație.
Înainte de a-mi lua rămas bun, am mai descoperit un loc fascinant, cu cafea bună și prăjituri de numa’. Vă spun doar că ar fi păcat să ajungeți prin zonă și să nu treceți pragul celor de la Chez nous.
Aaa, și să nu uit… că am trecut și prin Piața Moldovei, cât să-mi aduc aminte de zilele pe când eram o zgâtie și cerșeam cu nonșalanță fructe sau te miri ce de pe tarabe, spre disperarea bunicii care, cochetă din cale afară, căra după ea traistele cu toate bunătățile.
Recunoscătoare pentru aceste zile și cu siguranță voi reveni curând pentru că mai am multe de descoperit, mai ales că cei de la ACS Odobești mi-au povestit că au planuri mărețe pentru anul viitor”.
